was successfully added to your cart.

Despre ceea ce purtăm cu noi

By November 6, 2018 .

Mă trezeam uneori luând atât de multe lucruri cu mine și îmi simțeam umărul zdrobit sub greutatea unei traiste întrebandu-mă mereu de ce e atât de grea.

Aveam câte doua agende la mine ca să scriu organizat, deși rareori mi se întampla să scriu orice în vreuna dintre ele pentru că am, ca majoritatea, un smartphone cu notes și calendar. Îmi luam o carte la mine chiar dacă stiu că obișnuiesc să citesc când sunt acasă, nu pe drum. Pe drum prefer să ascult muzică. Și tot ce ar trebui să iau cu mine ar fi o pereche de căști care cântăresc mai puțin decât o smochină. Îmi luam aparatul de fotografiat la mine chiar dacă nu aveam în plan să fac poze.

Poate, cine știe, mi-ar fi venit cheful să scriu neapărat pe hârtie, sau să citesc sau poate se ivea ceva de fotografiat în drumul meu și ar fi fost sfârșitul pământului să nu am cadrul respectiv.

Îmi luam 100 de haine pentru o călătorie de două zile gândindu-mă la fiecare ocazie care s-ar putea ivi, de la o cină la o întalnire accidentală cu omul care avea să fie dragostea vieții mele.

Îmi pare că o mare bucată din viața mea nu am făcut decât să port asupra mea obiecte. Să le port încolo și încoace. Căram în general, încercând să anticipez viața, să îmi anticipez propriile dorințe, nelăsând loc lucrurilor să se întâmple pur și simplu. Și nu e vorba doar despre dorința obsesivă de anticipare și control, ci și despre faptul că adăugam greutate asupra unui bagaj deja greu.

Sunt multe lucruri care atârnă deja de inima noastra, nu? Pierderi de orice fel, griji, vinovății, traume, probleme de ordin personal, financiar sau politic. Tot tacâmul. Multe dintre acestea ies din sfera noastră de control și, indiferent de originea lor, le purtăm inevitabil cu noi oricât de grele ar fi.

În plus de asta, societatea actuală este definită de activitatea de pe rețelele de socializare, unde împărtășirea evenimentelor din viața noastră este aproape instantanee. Așa că nu avem numai propriile greutăți de dus, ci și pe ale altora. O tragedie mediatizată (care nu implica pe nimeni din sfera noastră familială sau din grupul nostru de prieteni) ne impactează de cele mai multe ori și ne face să resimțim tristețe, apăsare.

Dacă oricum e “greu”, de ce să mai îngreunăm?

Excesul de obiecte ocupă spațiu și în gențile, și în casele, și în mințile noastre. Fiecare obiect în parte înseamnă obligație, responsabilitate, greutate.

Sunt lucruri pe care le putem controla, situații pe care le putem ușura.

Soluția este să ne lărgim orizonturile, să creăm spațiu, să ne dăm voie să fim în loc să presupunem cum am putea fi, să ne ajutăm de obiecte, nu sa ne frangem umerii, țintuiți în loc sub greutatea lor.

by Ana Trif

Mai multe articole

.

Fă-ți ordine prin gânduri. Primii 5 pași către minimalism.

Știm că minimalismul se referă la un stil de viață cu mai puține posesii, care…
.

Despre ceea ce purtăm cu noi

Mă trezeam uneori luând atât de multe lucruri cu mine și îmi simțeam umărul zdrobit…
.

Ne luăm timpul înapoi

Momo e o carte pentru copii, scrisă de Michael Ende. Cartea vorbește despre niște oameni…